Vamaiot – doimaiot până în `90 era acelaşi lucru. Diferenţa era mai degrabă dată de acest fapt, că clujenii aveau fief la Vama. Era întâmplător, absolut întâmplător Ardeal – Vechiul Regat. Rareori găseai ardeleni la 2 Mai şi munteni la Vama. Ca spirit era acelaşi lucru până în `90. Diferenţierile s-au făcut după `90 şi ele s-au răsturnat de câteva ori de atunci. La ora actuală […] Vama e de yuppies, nu e de tineret boem. E genul de spaţiu unde tinerii de corporaţii se defulează intensiv într-o zi, ajungi vineri noaptea cu maşina ta de firmă şi te defulezi programatic până sâmbătă la prânz, că după aceea trebuie să te întorci la firmă şi cu asta basta. Cam asta e genul de populaţie. […] Apropo de subculturi: dacă la început aveai grupuri care beau votcă şi ascultau muzica aia, alţii care beau bere şi ascultau muzica aia, la Stuf erau unii, acolo erau alţii, deci un fel de teritorializări din astea care erau relativ enclavate şi relativ autonome ca tip de muzică, ca tip de băutură, ca local, efectiv spaţii mai mult sau mai puţin de subculturi, la ora actuală ai fusion, ai mixturi, ai fluiditatea asta transculturi care se regăseşte în ceea ce beau oamenii. Adică cocktailuri. Îmi povestea un barman pe care îl ştiam eu de hă-hă, de pe vremea mea, care mai era încă pe acolo, se plângea, zice „băi, pe vremea noastră, ştiam că ăla bea votcă, ăla bea Săniuţă, ăla bea rachie, ăla bea vin şi acum toţi îmi cer tot felul de cocktailuri, de combinaţii.” Asta spune foarte mult. Amestecurile le găseşti şi în pahar dar le găseşti şi între oameni, s-a trecut la un fel de postmodernism foarte rapid, acest gen de fluiditate pe care o regăsim în toate actualele zise subculturi. […] Chestia asta a început să se scurgă, să se fluidizeze. Acelaşi lucru se întâmplă şi la Vama. Şi a devenit spaţiu de consum. Un fel de underground la modă, dacă se poate, un underground fancy, ceea ce e cam contradicţie în termeni. Că underground de aia se cheamă el underground, ca să fie underground. Ei, underground care e foarte la suprafaţă, care e foarte vizibil şi care e foarte trendy. Te duci să te vadă toată lumea că te joci de-a undergroundul. (3)
Vamaiotul „clasic”, ca să zic aşa, care voia să aibă un loc tihnit, neaglomerat, să aibă linişte, nu zgomot, să-şi facă focul în faţa cortului şi care, de fapt, a fost vamaiotul emigrant din 2 Mai când a venit puhoiul peste 2 Mai, ăla e pe cale de dispariţie. În mod cert. Profilul actual al vamaiotului, mi-e greu să spun… Există un amestec de hippiotism tardiv, oarece punkisme, emoisme şi aşa mai departe, e un peisaj foarte pestriţ. (5)
Aici e marea fractură între vamaiotul tradiţional şi vamaiotul actual. Vamaiotul tradiţional, dacă vrei, venea în Vama tocmai pentru că nu vin alţii acolo. Vamaiotul actual vine pentru că vin şi alţii acolo. De asta spun că elementul trendy e foarte important în momentul de faţă. Şi probabil Stufstock-ul a contribuit la chestia asta, din păcate. (5)