[2 Mai, înainte de 1990]

Am stat foarte multă vreme la cort la nudişti. La nudişti şi apoi puţin dincolo de nudişti, între 2 Mai şi Vama se mai putea sta până într-o vreme. Am stat când erau copiii, tocmai asta e culmea, când erau băieţii mici. Când au crescut mai mari ne-am mutat la gazdă. Când erau însă mici, în ideea că trebuie învăţaţi cu condiţii cât mai grele de viaţă, trebuie căliţi, copiii aveau unul doi ani şi unul patru şi am început să mergem cu cortul. Pe vremea aceea aveam o maşină Trabant Combi, pe care şi acum o iubesc mai mult ca pe orice maşină, şi când plecam la mare ne încărcam în Trabantul Combi. Noi doi, bărbatul meu şi cu mine eram în faţă, în spate cei doi copii, mai în spate, în partea de portbagaj a Trabantului Combi stătea salteluţa, vasele şi însuşi boxerul Roco, aveam un câine mare, şi tot bugalachiul, tot ce duceam acolo, pături, ţucaluri, umbreluţe, cărucioare, totul stătea pe maşină. Deci plecam cu un fel de munte încărcat pe maşina Trabant şi ne instalam cu cortul. Şi într-adevăr a fost perioada cea mai frumoasă din punct de vedere bucurat de natură şi de plajă. Mergeam la sfârşitul lui iunie, pe urmă când ne-am mutat la gazdă mergeam în august în general la mare, mergeam la sfârşitul lui iunie când ziua este uriaş de lungă şi când te trezeşti dimineaţa direct pe plajă cu o mare foarte limpede şi foarte lină, spre deosebire de perioadele următoare când marea e când cu valuri, când cu alge, când cu meduze. Singura invazie zoologică, să spun aşa, era invazia de garizi. La sfârşitul lui iunie vin garizii până la malul apei. Şi culegeam garizi şi mâncam zilnic garizi pe care-i fierbeam pe aragazul de campanie. Era minunat. Şi cu o zi foarte-foarte lungă, practic beneficiam de lumină, chiar pe plajă stând, pe plaja neluminată, beneficiam de lumină până foarte târziu şi de foarte devreme. Dar aia a fost câţiva ani, când erau copiii mici. (6)

Eu nu sunt amator de cort. Sigur că i-am văzut de fiecare dată, am trecut printre ei și îi cunosc pe mulți dintre ei, dintre cei care vin cu cortul. Cortul îți dă o autonomie pe care evident că nu o ai la gazdă și în același timp sunt și constrângeri pe care le ai în cort și nu le ai când stai în gazdă. Nu știu să-ți spun prea multe, nici nu m-am gândit la diferențele marcante între cort și gazdă. Sigur că este și apropierea de mare cea care contează, se spune că ieși din cort și intri imediat în mare. Îți faci, evident, foarte multe lucruri singur, sau aproape toate ți le faci singur, spre deosebire de gazdă unde ești servit. Cei care locuiesc în cort, cu toate că nu stau în vârful muntelui, seamănă mai mult cu un explorator, cu un om care își conservă autonomia și care în principiu ar fi în stare să supraviețuiască și în condiții vitrege. Deși nu e cazul, pentru că la doi pași în spatele lor este lumea magazinelor, a restaurantelor pe care le pot frecventa oricând. (1)

[2 Mai, înainte de 1990]

În primul şi în primul rând, în Vama nu era voie ca să vii cu cortul până în `90, ceea ce puţini mai ştiu. Era zonă de graniţă, chiar şi mersul de la 2 Mai la Vamă se putea face numai pe şosea şi era un control, o gheretă cu militari de la cealaltă unitate, de pe partea cealaltă a şoselei, şi existau perioade în care accesul în Vama devenea foarte restrictiv. Vama era pe vremea respectivă vizată în primul rând de cei puţini care aveau case acolo şi mai era grupul de clujeni. Clujenii aveau o cantină acolo, gestionată dacă nu mă înşel de Universitatea din Cluj şi locuiau pe la diverse gazde. Dar, încă o dată, nu cu cortul. Ştiu că într-un an sau doi au devenit [neplăcute] controalele astea pentru noi… Noi plecam dimineaţa, mergeam, făceam baie şi mâncam ceva la cantina clujenilor şi după aceea ne întorceam către seară. A fost o vreme în care nu prea ne mai dădeau voie să mergem din 2 Mai în Vamă. Şi atunci un subterfugiu a fost următorul: am aflat de la cineva că avea casă un ofiţer de Securitate în Vama şi când eram întrebaţi la filtru unde mergem ziceam că mergem în vizită la persoana cu pricina. Şi în felul ăsta, cu câr cu mâr, ne mai dădeau drumul. În 2 Mai situaţia cu corturile era diferită în raport cu cele două campinguri, de nudişti şi textilişti. Eu am fost în permanenţă la campingul de îmbrăcaţi, la textilişti. Existau evidente diferenţe şi… n-aş zice neapărat animozităţi… tensiuni între cele două grupuri. Noi mergeam deseori la campingul nudiştilor, în primul rând seara, pentru o băută. Era mai greu invers. Mi-aduc aminte de un incident extrem de iritant şi de strident, când o turistă, cred că cehoaică era, a venit de la campingul nudiştilor la textilişti. Mă rog, a înţeles că se poartă costum de baie, dar după ce a stat la plajă şi a făcut baie s-a dus la duş să se spele. Şi şi-a dat jos complet costumul de baie de pe ea, duşurile fiind în aer liber, în văzul tuturor. A fost pe punctul de a fi linşată, pentru că s-a trezit o congregaţie de bărbaţi să vocifereze, că să plece de acolo, că ce e neruşinarea asta şi aşa mai departe. Ea neînţelegând o boabă româna. N-aş fi vrut să fiu în pielea ei în momentul respectiv. (5)

Mersul cu cortul l-am învăţat pe munte. Şi plăcerea de a merge cu cortul. Pentru că pe munte mersul cu cortul îţi oferă o marjă de libertate mult mai mare decât mersul din cabană în cabană. Poţi să înnoptezi teoretic oriunde, practic trebuie să găseşti un loc cât de cât acceptabil pentru a-ţi pune cortul. Stai, îţi faci focul şi aşa mai departe. Nu te deranjază nimeni, nu ai surpriza neplăcută a unor cabane ticsite în care lumea vrea să chefuiască când tu eşti mort de oboseală, lucruri de tipul ăsta. Deci de acolo se trage plăcerea pentru cort. Într-un fel ea s-a transferat şi în ce priveşte mersul la mare, pentru că îmi plăcea să merg cu cortul tocmai pentru a-mi pune cortul pe plajă, aproape de mare, ca să aud marea în timpul nopţii, ca să stăm seara în faţa cortului şi să ne uităm la stele (râde), să facem foc şi aşa mai departe. (5)

[Vama Veche, după 2000]

Mă uitam la unul dintre Stufstock-urile cele mai asaltate, cred că ultimul cu intrare liberă, sau penultimul. Plaja era complet împânzită de corturi. Ca să găseşti doi metri pătraţi era [imposibil]. Ce să mai vorbim de pretenţiile noastre din trecut când neapărat trebuia să fim în prima linie, ca atunci când deschizi dimineaţa uşa de la cort să vezi marea în faţă. Era plin, nu puteai să arunci un ac. Ce era în jur, în schimb, ca peisaj uman, nu prea avea nimic de a face cu statul la cort. Cortul era pur şi simplu un expedient ieftin. Erau unii veniţi cu carpete luate din casă în cort, chestii de tipul ăsta. Asta însemna pentru ei cortul, să nu plăteşti bani pentru cazare. În privinţa corturilor, eu am fost în Asociaţie printre cei care au susţinut că această chestiune nu poate fi rezolvată mulţumitor decât tot prin antreprenoriat, adică prin taxă de cort pe care să o colecteze cineva. Pentru că altfel începe vandalizarea. În ultima vreme, de pildă, noi n-am mai fost în Vamă, pentru că am avut experienţe extrem de urâte cu furatul. Fiica mea a fost cu prietenul ei, care cântă la Kumm, au avut un concert acolo, s-au dus de la cort… era şi în afară de sezon, puţine corturi pe plajă… s-au dus de la cort să-şi ia ceva de mâncare. S-au întors peste jumătate de oră, nu mai era nimic. Deci luat cortul cu totul. Asta înseamnă deja operaţiune calculată, cu om care stă de pază, cu maşină în care încarci. În ultimii ani pe plajă [furturile] au ajuns la ordinea zilei. Şi nimeni nu vrea să intervină, poliţia nu se bagă pentru că corturile respective au statut incert.  (5)

[Vama Veche, după 2000]

Dacă ar dispare corturile, ar fi o problemă. Şi socială, şi materială. Pentru că oamenii ăia care vin să stea cu corturile, culmea culmilor, sunt oamenii care ridică din punct de vedere comercial afacerile. Pentru că ei stând la cort mănâncă ori la restaurant ori din alimentară. Pentru că plătesc foarte puţin pentru cazare, ei vin săptămânal, sau vin şi stau  cu săptămânile, faţă de cei care vin şi stau în cazare şi stau mai puţine zile, pentru că în Vama Veche cazarea costă foarte mult, mult mai mult ca în alte locuri. Plus că nu există atâtea locuri de cazare astăzi în Vama Veche. Cazările din Vama Veche sunt de trei ori mai puţine decât turiştii din Vama Veche. Plus că statul ar pierde enorm de mult în chestia asta. Numai de la taxa de drum de la Feteşti am calculat că pierd o sută de mii de euro pe sezon. Pentru că acei oameni nu-şi mai permit să vină săptămânal. Şi mai e încă un fenomen, că oamenii ăia care vin săptămânal consumă şi foarte multe produse alimentare, dar consumă şi energie, şi petrol şi aşa mai departe. Adică e un fenomen care funcţionează. Şi culmea, că în Vama Veche vin din foarte multe ţări. Eu anul trecut am avut clienţi care au mâncat din 16 ţări. Ceea ce nu poţi să mai spui acelaşi lucru, poate în Mamaia mai găseşti. Sunt extremele, de fapt două societăţi, două funcţii. Acolo e o balanţă clară, se vede cine e Mamaia şi cine e Vama Veche. Acolo-s fudulii şi aici sunt oamenii… Că dacă îi întorci buzunarele pe dos şi spui să vedem de la cine curg mai mulţi bani, cinstiţi, o să vezi că în Vama Veche sunt mult mai mulţi decât fudulii din Mamaia. Asta, iarăşi, nu ne interesează, numa spun aşa. (4)

[2 Mai, înainte de 1990]

Eram în 2 Mai, stăteam mai sus, la Guţunuris, ştiu atâţia după nume, şi într-o dimineaţă, sau la prânz, sau după-masă a dat o furtună cu ploaie. Din asta de juma de oră, furtună de vară, scurtă, nu tropicală. Şi ne-am dus cu văr-miu până pe plajă să vedem ce-i la corturi, ce-au păţit acolo. Mulţi au păţit-o, pentru că n-a fost vreme de plajă şi au plecat prin staţiuni să se plimbe. Şi au lăsat corturile pe plajă. Era un cort, când vii de pe şosea treci pe lângă Dobrogeanu ca să ieşi pe plajă, era o alee, aşa, şi cu stâlpi de beton, era un cort la vreo cinci metri sus pe stâlp. L-a luat vântul şi i l-a proptit pe stâlp. A doua zi când s-a făcut vreme bună toate gardurile caselor, curţilor care dădeau pe plajă erau acoperite cu saci de dormit, saltele, toate hainele, toate puse la uscat, că i-a făcut harcea-parcea. De aia nu mă duc cu cortul. (9)