[2 Mai, înainte de 1990]

La Dobrogeanu mergeam numai pentru băutură. N-aveam nevoie de mâncare de acolo. Aproape că nici nu mai țin minte ce se mânca. Cred că mâncam extraordinar de rar și nu știu ce era între 82 și 90. Probabil că era ceva foarte sărac, n-avea cum să fie altfel, dar mergeam pentru bere, de fiecare dată când ne întorceam de la plajă. În primii ani am făcut plajă la nudism, în Golf, în Golful francezului, cum îi spuneam, și care nu era nici pe departe atât de înțesat de corturi ca acum. Chiar cred că nu erau instalate corturi în zonă, chiar în zona golfului. Ba da, erau, dar în număr mult, mult mai mic. Mergeam acolo și când ne întorceam aveam un drum lung până acasă, pe care-l făceam pe jos, că rareori se întâmpla să ne ducă cineva cu mașina la întoarcere, și ne opream să bem bere la Dobrogeanu. Era o bere pe care mulți o suspectau, se spunea că e făcută cu detergent. Nu era, că am fi fost demult distruși dacă era cu detergent, era o bere cu siguranță foarte proastă, care nouă ne plăcea atunci, acum nu cred că ne-am mai atinge de ea, dar atunci era o obligație rituală, trebuia să ne… Dobrogeanul era și foarte aproape de casă și făceam o haltă acolo, cu copiii chiar, și beam berea. La halbă. Cam asta era, și era și vremea în care se bea… se beau băuturi ieftine în 2 Mai. Puteai să-ți cumperi vermut până târziu. Era și vinul Corăbioară. Era un Murfatlar cu o corăbioară pe etichetă, și de asta îi spuneam Corăbioară. Era un vin foarte ieftin, dar băubil pentru noi. Și fernet se bea, și rom, cam asta erau băuturile locului. (1)

Nu se putea să stai în 2 Mai şi să nu treci pe la Dobrogeanu. Şi acolo evident că era o masă unde era un grup de prieteni pe care îi ştiai şi atunci te aşezai şi tu la masă, fie că mâncai, fie că nu mâncai. Dar se mânca des şi la Dobrogeanu. Mai puţin la prânz, zic eu. Cei care erau mai mari, să zicem, mâncau deseori. Se împărţeau, cam aşa era: jumate din masă lua ceva de mâncare şi tot restul luau de băut. (2)

În perioada de început, în anii `64, cinci, şase, şapte, era plăcut pentru că restaurantul Dobrogeanu nu era unde e acum, era vizavi unde e Turistul. Era restaurantul ăsta, Dobrogeanu îi spunea, care avea nişte umbrare, un grătar în curte şi în încăpere, în partea construită, era un bar la propriu, adică barul de vândut băuturi şi un tip care vindea carnea. Şi îţi luai ce voiai de băut şi ăla îţi punea pe o farfurie zece mici, o friptură, o inimă, ceva, cu care te duceai afară la grătar şi ţi le făceai la grătar acolo. După aia le luai în farfurie acasă şi mâncai. Cam aşa începuse în 2 Mai pe vremea aia. (9)