Skip to content

Aculturaţie şi aculturaţie virtuală

Sociologii s-au întrebat cum se continuă de-a lungul generaţiilor o sub-cultură specifică unui grup social. Pentru a răspunde, unii au folosit noţiunea de „socializare”, văzută ca însuşire a unui model exterior.[1] Folosit din anii `30, cuvântul „socializare” ridică întrebarea: „cum devine individul membru al societăţii sale şi cum se produce identificarea lui cu aceasta?” Această socializare se produce prin intermediul instituţiilor, în special a celor educaţionale.

În cazul Vămii Vechi, se poate vorbi de două astfel de instituţii. Una este reprezentată de „tradiţie”, de transmiterea pe cale orală a unui modus vivendi care s-a constituit în cultura 2 Mai / Vama Veche. Acest mod este văzut ca dispărut şi este nostalgizat valoric. O a doua este reprezentată de asociaţia „Salvaţi Vama Veche”, care, prin construirea brandului Vama Veche, impune anumite strategii de consum cultural şi anumite valori, dintre care cea mai importantă este diversitatea culturală. Această transmitere şi însuşire de elemente culturale poartă numele de aculturaţie.

Un fapt interesant în cazul Vămii Vechi îl constituie un fenomen pe care l-aş numi aculturaţie virtuală. Astfel R., 62 ani, îmi declară: „Să-ţi spun eu ce era cu Vama Veche. Oamenii mergeau acolo să bea şi să facă sex în grup. Am văzut la televizor, zicea Nina Cassian că dansa goală pe mese. Da, era un loc pentru intelectuali, că unde e multă minte e şi multă prostie. Nu era pentru noi, oamenii de mijloc.” În mentalul celor care nu frecventau locul, acesta căpătase un caracter obscen, în special prin faptul că la 2 Mai / Vama Veche se făcea nudism. Astfel D., 57 ani, deşi mult mai moderată ca R., îmi răspunde la întrebarea „Credeţi că acolo se făceau orgii?” cu „Păi, nu ştiu ce să zic, e posibil, dacă se expuneau în halul ăla…” Prezenţa în mentalul colectiv a aceastei idei despre Vama Veche ca loc obscen şi orgiastic este confirmată şi printr-o operă de ficţiune cu acţiunea plasată în Vama Veche: Romanul românesc pervers.[2]

Consumul de alcool în cantităţi mari este o altă caracteristică a imaginii zonei, care a devenit folclor. În terenul meu, am auzit următorul banc: „Vine un vamaiot la doctor. Doctorul îl consultă, îl ceartă că bea şi fumează prea mult şi apoi îi spune că are două veşti, una bună şi alta rea. – Cu care să încep? – Cu aia rea. – Păi, la cât fumezi, va trebui să-ţi extirp un plămân… – Şi aia bună? – Rămâne mai mult loc pentru ficat.”

Această cultură a excesului a fost însuşită de o parte a actualilor turişti din Vama Veche, devenind pentru ei o formă de continuitate. Şi-au însuşit astfel o imagine exterioară despre cultura 2 Mai / Vama Veche, ceea ce am numit aculturaţie virtuală.

[1]  Socializarea este „înţeleasă ca fiind procesul de integrare  a unui individ într-o societate dată sau a unui grup anume prin interiorizarea modurilor de gândire, simţire şi acţiune, cu alte cuvinte a modelelor culturale proprii societăţii sau grupului respectiv.” (Cuche, 2003 : 75)

[2] Ne suirăm pe mese şi începurăm să turnăm minunatul conţinut al paharelor şi sticlelor pe femeile care rămăseseră pe bănci. Paşadia, care stătea vizavi de mine, se lăsă pe vine în faţa vecinei lui de banchetă, o ridică pe umeri şi dădu o tură cu ea în jurul meselor. Câteva fete fugiră către apă, câţiva se luară după ele şi le puseră piedică şi le aduseră înapoi, acoperite de nisip. Un chelner de treabă plasă un butoi de bere pe o masă şi eu mă pomenii dedesubt, smulgând sutienul unei fete cu ţâţe triunghiulare şi cur generos. Mă muşcă sălbatic de încheieturile mâinilor şi mă rostogoli împreună cu ea sub şuvoiul de bere ce se revărsa rece din butoi. Aveam pula plină de nisip şi o pătrunsei dintr-o bucată şi ea izbucni într-un hohot colorat şi îl prinse pe Paşadia de pantaloni şi îi trase în jos. Paşadia se dezechilibră şi se prăbuşi împreună cu fata de pe umeri şi urmă o învălmăşire de picioare şi sfârcuri, şi coaie, şi degete. Eram vreo douăsprezece persoane care ne viermuiam printre bănci şi mese, fremătând nisipul îmbibat cu alcool. Am mai remarcat bărbia lui Pirgu înfigându-se hotărât în clitorisul rumen al unei fete. Şi ultimii stropi de bere scurgându-se din butoi. Pe scurt, un futai general fără milă. ( Vasilescu, 2005 : 59 )

Copyright © Liviu Vasile