La Vamă am văzut două scene care mi-au rămas în cap, râsul lumii. Erau tot o pereche de băieţi sub acoperire care făceau turul plajei şi aveau cu ei şi un lup, dresat, cu grad, probabil. Care mergea la picior, fără probleme. Plaja, hai să zic nu plină de câini, dar zece – doişpe câini particulari tot erau pe plajă şi când vedeau lupul unii începeau, hau, să-l mănânce. Ăsta, săracul, doar aşa se uita puţin, nu zicea nimic, mergea, din când în când se uita la stăpân-su, “Ce fac?” “Mergi frumos.” L-ar fi mâncat să se ducă să se lupte cu ăia. […] Pe vremea aia se făceau umbrarele din cearceaf cu patru beţe. Şi făcuse cineva, avea un câine pe plajă, un boxer parcă era, îl legase de stâlpul care ţinea cearceaful şi trec alţii mai departe cu un câine din ăla mic şi tâmpit, care latră de zici că mănâncă cinci oameni pe zi, şi l-a enervat pe boxer. Şi a luat-o boxerul la fugă, ce cort, ce cearceaf, ce beţe! Şi alerga boxerul încărcat cu patru beţe fâlfâind, a fost o chestie nemaipomenită cum alerga nebunul ăla. (9)
Liviu Vasile
Un fel de piua: 2 Mai si Vama Veche