[2 Mai, înainte de 1990]
Era una din plăcerile cele mai mari focul de seară şi, mă rog, avea şi partea de farmec şi de atmosferă, dar şi partea funcţională. Ne găteam la focul ăla ce se nimerea, exista o singură problemă, teoretic nu era voie să facem focul pe plajă şi din când în când treceau patrulele de la unitatea militară şi atunci trebuia să negociem situaţia cu militarii respectivi, care erau, săracii, militari în termen, nu prea aveau nici ei chef să fie duri cu noi, ştiau ce înseamnă să fie duri alţii cu ei, dar aveau ordine în felul ăsta. Şi atunci… mă rog, de regulă ori se făceau că nu văd, ori ne ziceau celebra replică „Daţi focul mai mic” (râde). Sau cumva să-l mascăm până trec şi după aia să punem din nou vreascuri pe foc, după plecarea lor. (5)
[Vama Veche, după 1990]
Ce-am auzit despre Vama și mi-a plăcut foarte tare, am auzit că există un loc care se desface în fiecare an și cu lemnul locului se face focul, un foc mare de tabără. Focurile la 2 Mai erau absolut frecvente, focurile de pe plajă. Și petrecerile în jurul focului. Dar acum sunt mult mai rare totuși focurile de pe plajă. (1)