Skip to content

Plajă

[Vama Veche, înainte de 1990]

În Vama Veche mergeam în vizită. Pentru că în Vama Veche plaja era mult mai mare şi cu dune, cum fusese pe vremuri şi în zona 2 Mai-ului. Dar era cu vegetaţie, dună – dună, deci cu parte destul de importantă [de vegetaţie] care creştea pe aceste dune de nisip iar dunele se terminau cu plaja. Şi plaja era tăiată în două de un pârâiaş. În dreapta pârâiaşului, spre bulgari, cred că la începutul anilor `60 cei de la Universitatea din Cluj au avut dreptul să-şi construiască o cantină. Şi atunci practic Vama a fost o descoperire a clujenilor, ca loc de petrecut vacanţa. Şi sigur că plaja era fabuloasă, şi atunci mergeai din 2 Mai la clujeni. Bine, era deja zonă de graniţă, la jumătatea drumului dintre 2 Mai şi Vama Veche, drum care era ca un tunel de vegetaţie, pentru că era acoperit de arbori care îşi uneau crengile, la jumatea drumului era un post de control al grănicerilor, erai dat jos, uneori erai lăsat să treci dar se luau buletinele, alteori nu erai lăsat să treci… Dar şi asta era un joc de-a şoarecele cu pisica, că dacă o luai pe plajă ajungeai la Vama. (2)

Ce era pârâul? Avea un rol important, că în stânga erau textiliştii, în dreapta erau nudişti. Şi la mijloc era pârâiaşul, dar pârâiaşul era atâta, juma de metru avea, şi adânc de-o palmă. Dar în mod spontan se organizase oarecum şi plaja de la Vamă. (2)

În Vama Veche exista totuşi o regulă nescrisă, subliniată de o demarcaţie naturală. Era un pârâiaş care curgea în mare şi se ştia că de o parte a acelui pârâiaş se poartă costum de baie, de cealaltă parte nu. Dar nu era aşa de strictă încălcarea, puteai să treci pârâiaşul fără să fii admonestat. (5)

[Vama Veche, după 2000]

Pentru plajă am avut momentul cel mai bun în 2004 – 2005, 2005 – 2006, când am reuşit să semnăm un parteneriat tripartit, cu Apele Române şi Primăria, pentru gestionarea plajelor în spiritul prietenos cu conceptul Vama Veche, şi, sigur, şi cu un concept prietenos ecologic. Şi dacă am reuşit atunci în procesul ăsta ceva a fost când am primit de la un director de instituţie publică, inginer la Apele Române, un text pentru protocol în care el vorbea de specificul cultural al Vămii, să se păstreze specificul cultural al Vamei Vechi. Ei vorbind până atunci în cu totul alţi termeni. Iar noi am introdus acolo, cu forţă de recomandare, să se folosească mobilier din materiale naturale şi că dispară construcţiile, baruri şi alte chestii, care erau plantate în plajă. Cu suportul ăsta am invitat la negocieri întreprinzătorii, că ei băgau bani în astea. Deci Apele Române au impus ca o condiţie dinspre ei, Primăria şi-a asumat să fie susţinător, dar Primăria nu are autoritate pe plajă, ci la limita plajei. În plajă operau ei, micii oameni de afaceri, care erau cu procese între ei şi cu Primăria, toţi cu toţi. Douăzeci de procese. Am reuşit să-i aducem la masă, să negocieze între ei, şi şi-au autoimpus un ritm de schimbare a mobilierului. Să-şi facă umbrele de stuf, mai mulţi, ceea ce era mai ieftin şi le-a fost mai uşor. Au fost doi ani de zile în care n-au mai fost deloc umbrele de plastic sau cu mărci imprimate, reclamă. Iar alte obiecte de pus pe plajă… Au fost câţiva mai cu bani care şi-au făcut din lemn şi pânză lucruri drăguţe, dar mulţi băgaseră bani în plastic. Şi au cerut voie să-şi amortizeze plasticul până să schimbe cu altceva. Şi după aceea am intrat într-un declin, într-o criză de comunicare, pentru că s-a schimbat conducerea la Apele Române, a început efectul pedelizării şi nu s-a mai putut vorbi cu ei. PSD – PDL – PDL. Au rupt relaţia cu primarul, deci s-a spart platforma pe care noi puteam comunica cu ăia. Şi ăia au lăsat în dorul lelii, ca să zic aşa. Astăzi nu mai ştiu cum se mai întâmplă, bănuiesc că mai sunt încă nişte umbrele de stuf, că asta au înţeles câţiva dintre cei de acolo, respectiv Stuful, care avea, Bibi, şi sigur Şoni, că el e partizanul acestui gen de [mobilier]. (7)

Am fost împreună cu primarul la prefect, pentru că există un proiect de consolidare a falezelor pe tot litoralul, care este bugetat treptat, în funcţie de priorităţile pe care le-au stabilit undeva. Unde prefectul este punct de trecere decizională. Şi erau cu priorităţile pe undeva prin Constanţa, că acolo e oraş, şi în interval, până în Mangalia. Şi am susţinut demersul primarului să aducă în 2 Mai programul de consolidare, lucru care nu s-a întâmplat, până la sfârşit. Vorbim de faleză. Plaja este erodată, dar şi faleza, e un proces care are nişte explicaţii care pe mine mă depăşesc, nu ştiu să spun. Că de fapt barajul de la Năvodari face ca aluviunile aduse de Dunăre să fie ricoşate în larg, şi ele nu mai vin să se depună pe litoral în sud, să ţină plaja alimentată cu nisip continuu. Posibil să fie aşa, posibil să nu, una dintre soluţiile spectaculoase date de un specialist vamaiot a fost că digul acela ar trebui spart. Nu mi se pare aberant, adică să-l faci pe o porţiune pod, să treacă pe sub el. Dar cu cine vorbeşti pentru o chestie de genul ăsta? (7)

Copyright © Liviu Vasile