Sunt tot felul de comunităţi de, cum să le zic, haiduci, are ceva haiducesc toată chestia asta [de a re-întemeia Vama în altă parte, la Vadu, Portiţa etc.]. Sau de preerie. Încearcă să colonizeze noi spaţii, din păcate însă peste tot vine tăvălugul. De îndată ce se instaurează o comunitate din asta vin oamenii cu bani în spate, care vor să profite. Şi, încă o dată, că vor să profite nu e rău. Dar vor să profite pe termen scurt. E, de fapt, ce se întâmplă în întreg comerţul românesc, toată lumea se buluceşte pe câştig imediat şi cât mai larg posibil. Pentru agenţii economici care sunt interesaţi de durabilitate nu asta e calea. Pe ei îi interesează să aibă un public fidel, pe care să nu-l dezamăgească. […] În momentul în care s-a declanşat Stufstock-ul şi s-a articulat mişcarea asta, organizaţia care s-a şi legiferat, „Asociaţia pentru conservarea ariilor protejate biocultural”, Vama era deja în mod evident un conglomerat. A fost şi atunci o schismă. Pionierii noilor teritorii de la Vadu şi de la nu-ştiu-ce au fost cei care s-au opus mişcării „Salvaţi Vama Veche”, susţinând că nu mai e nimic de salvat acolo şi că Vama deja s-a degradat şi că singura soluţie este să reînfiinţeze Vama în altă parte. Într-un fel aveau şi ei dreptate, adică pentru genul ăla de mers la mare în sălbăticie, fără entertainment, Vama devenise un loc impropriu. Ea atrăgea în primul rând printr-o ofertă de nişă specială de entertainment, şi care o vreme s-a chemat „Ovidiu”. (5)
Liviu Vasile
Un fel de piua: 2 Mai si Vama Veche