Skip to content

Şicane

[2 Mai, înainte de 1990]

Evident, poziţia regimului faţă de cortişti, faţă de nudişti, a fost fluctuantă, cu capricii. Au existat întotdeauna momente de-astea de persecuţie, dar nu a fost niciodată o acţiune de eradicare fermă a acestei comunităţi. Se făceau mizerii, se făceau în permanenţă mizerii. Într-o vreme, de pildă, singura posibilitate pentru cei care nu aveau maşină să meargă din Mangalia spre 2 Mai era un autobuz care era tot timpul supra-încărcat şi care trebuia să treacă un pod mobil, care există încă, deşi în momentul de faţă circulaţia se face pe partea cealaltă. Şi acolo erau tot timpul controale. Şi în unele veri controalele alea luau aspectul unor şicane ameninţătoare. Se mai întâmpla să ţi se ceară să-ţi scoţi lucrurile din rucsac, ca să vadă dacă n-ai bărci pneumatice. Asta era o altă obsesie. Alea erau realmente strict interzise, în ideea că s-ar putea încerca să se fugă pe mare, ceea ce era o absurditate. Au fost veri în care a fost o prigoană mai agresivă în special la cortul de nudişti. Ţin minte că a fost o vară în care se zvonise că există o molimă de holeră. Şi ăsta a fost pretextul pentru prigoana nudiştilor. De ce nudismul aduce holeră nimeni nu poate să înţeleagă. (râde) Asta era. Ştiu că atunci la restaurantul Dobrogeanu s-a introdus cu stricteţe o regulă, care exista teoretic dar nu fusese aplicată: chiar atunci când te duci la masa de prânz, în plin soare, să ai şi un tricou pe tine. Nu mai puteai să fii doar în costumul de baie. Când am întrebat dar de ce trebuie neapărat să-mi pun tricou, „păi”, zice, „nu ştiţi că e holeră?” A fost o vară în care… una sau mai multe, nu mai ştiu… în care au fost razii. S-au tăiat sforile de la corturi celor de la nudişti. Tot aşa, la nivelul şicanelor. E drept, puteau să fie foarte incomode. (5)

Copyright © Liviu Vasile